În organismul adult există aproximativ 25 g Mg (20-28 g), din care aproximativ 60% se găsește în oase, 26% în mușchi și restul în țesuturi moi și lichide corporale.
Funcțiile magneziului în organism:
- Principalul rol al magneziului este în metabolismul energetic (stabilizarea structurii ATP în reacții enzimatice ATP-dependente);
- Este cofactor pentru 300 enzime (fosfataze, coenzima A) ce intervin în metabolismul componenților alimentari – glucidic și lipidic, în sinteza multor produse (sinteza de proteine, fosforilarea oxidativă);
- Magneziul este constituent normal al oaselor și dinților;
- Participă la acțiunile parathormonului și vitaminei D3 la nivel osos;
- Contribuie la menținerea echilibrului acido-bazic și hidric;
- Este necesar pentru transmiterea impulsurilor nervoase;
- Are rol în contractibilitatea musculară și excitabilitatea nervoasă;
- Este necesar pentru menținerea și funcționarea mușchiului cardiac;
- Este implicat în procesul de coagulare.
Necesarul zilnic de magneziu
Doza zilnică recomandată pentru adult este: 300-350 mg Mg/zi;
Un aport mai scăzut de magneziu, de aproximativ 210 mg/zi, nu provoacă stări de deficiență;
Alimentația obișnuită furnizează: 250 – 400 mg/zi, așadar nu este necesară suplimentarea.
Ingestia crescută de: Ca, proteine, vitamina D și alcool cresc necesarul de magneziu. De asemenea, efortul fizic și/sau stresul – pot să determine o creștere a necesarului de magneziu.
Surse alimentare de magneziu
Întrucât clorofila (pigmentul din plante) are în molecula sa un atom de magneziu, cele mai bogate surse de magneziu sunt legumele verzi: salata, spanacul, ceapa verde, frunzele de mărar, pătrunjel, leuștean, alte legume.
Alte surse eficiente de magneziu:
– semințe, nuci, derivate de cereale cu grad mare de extracție: pâine neagră și intermediară, mălai
– leguminoasele uscate, unele fructe.
Nu sunt surse adecvate de magneziu peștele, carnea, laptele și cea mai mare parte a fructelor obișnuite.
Deficitul de aport de magneziu
Nu se cunosc cazuri de ingestie insuficientă de magneziu la indivizi sănătoși.
Deficiența apare rar și este legată de stări patologice care: diminuează absorbția, cresc pierderea de magneziu sau produc o schimbare în echilibrul electrolitic.
Tulburări carențiale mai accentuate apar în: alcoolism cronic, malnutriție calorico-proteică, malabsorbții (boli inflamatorii intestinale, diaree, rezecții intestinale), afecțiuni renale, hipertiroidism, pancreatită, acidoza diabetică, ciroză, terapie cu diuretice.
Deficiența de magneziu se manifestă clinic prin:
– anorexie
– oprirea creșterii, scădere în greutate
– tulburări cardiace, neuromusculare: debilitate, iritabilitate musculară, alterări mentale.
