Diversitatea bacteriană a microbiotei umane este destul de remarcabilă, fiind constituită din 100 de trilioane de bacterii din peste 400 de specii, cântărind mai mult de 1 kg și fiind localizată în principal în intestinul gros (colon) [1].
Stomacul și duodenul, prima porțiune a intestinului subțire, au sub 103 UFC/g (Unități Formatoare de Colonii – bacterii) din cauza acidului clorhidric secretat de stomac, a bilei, a secrețiilor pancreatice, a motilității gastrice și intestinale, ce îngreunează dezvoltarea și colonizarea mucoasei. Microorganismele prezente, în principal la acest nivel, sunt lactobacilii și streptococii (Bifidobacterium, Peptostreptococcus etc). Numărul bacteriilor crește progresiv spre următoarele porțiuni ale intestinului subțire, ajungând de la 104 UFC/g în jejun, la 107 UFC/g în ileonul distal. Colonul are cea mai numeroasă floră microbiană, reprezentată în principal de bacterii anaerobe (nu se dezvoltă decât în absența oxigenului), ce ajung până la 1012-14 UFC/g [2].
Interesant este că fiecare individ are propria sa compoziție de microorganisme constituente ale florei, microbiota fiecăruia dintre noi este unică, fiind determinată parțial de genotipul gazdei, de colonizarea inițială la naștere, prin transmitere verticală de la mamă la făt, dar și de alimentație.
Cea mai importantă funcție a microflorei intestinale este legată de sistemul imunitar, aceasta controlând reacția organismului în fața proteinelor alimentare ce pot avea potențial alergen, dar și a microorganismelor patogene ce pot afecta starea de sănătate ca virusurile (rotavirus, poliovirus), bacteriile (Salmonella, Listeria, Clostridium etc.) și paraziții (Toxoplasma).
Probioticele sunt microorganisme care se regăsesc în mod normal în microflora organismului uman, „microorganisme prietenoase”, fiind definite, în 2002, de către Organizația Alimentelor și Agriculturii din cadrul Națiunilor Unite (FAO) și de Organizația Mondială a Sănătații (OMS) ca „microorganisme vii ce conferă gazdei beneficii din punct de vedere al sănătății, dacă sunt administrate în cantități adecvate (cantități mari de ordinul 108 UFC/ml)”.
Microorganismele probiotice utilizate frecvent sunt din genul Lactobacilus (L.acidophilus, L. rhamnosus, L. plantarum, L. bulgaricus, L. casei, L. salivarius, L. sporogenes) și genul Bifidobacterium (B. bifidum, B. longum, B. infantis, B. breve).
Scopul terapiei cu probiotice este refacerea florei intestinale normale, iar efectele terapeutice dovedite științific sunt: reducerea susceptibilității la alergii (alergii alimentare, dermatite atopice, astm) și stimularea sistemului imunitar, reducerea riscului asociat cu mutagenitatea și carcinogenitatea, ameliorarea simptomelor în intoleranța la lactoză, prevenirea și reducerea simptomelor diareei asociate cu rotavirus, cu antibioterapia (ce distruge și o parte a florei intestinale, nu doar patogenii), inhibarea dezvoltării Helicobacter pylori și a patogenilor intestinali, efect hipoclesterolemiant, prevenirea tulburărilor intestinale inflamatorii (boala Crohn, colita ulcerativă, sindromul de colon iritabil), prevenirea infecțiilor urinare, producerea de vitamine din grupul B, îmbunătățirea digestibilității alimentelor și creșterea biodiponibilității nutrienților. Toate aceste efecte sunt dependente de tulpinile administrate (specificitatea tulpinilor pentru un anumit efect clinic), doza (107-1011 UFC), forma de administrare și caracteristicile organismului gazdă [3].
Probioticele se găsesc sub formă farmaceutică (tablete, capsule, pulberi, soluții buvabile), ele trebuind să reziste acțiunii secreției gastrice, biliare și motilității, pentru a ajunge în intestin în formă activă, dar sunt prezente și în unele tipuri de alimente fermentate ca iaurtul și kefirul (produsele lactate pasteurizate după fermentare nu conțin probiotice viabile).
Alimentele sunt transportatori ideali ai probioticelor, oferindu-le protecție în tractul gastrointestinal, modulând colonizarea și reprezentând un substrat de creștere și dezvoltare a acestora prin componentele bioactive prezente [4].
[1] Holford P. New Optimum Nutrition, Crossing Press, 2004.
[2] World Gastroenterology Organisation Global Guidelines, Probiotics and prebiotics, October 2011.
[3]T. Vasiljevic, N.P. Shah, Probiotics – from Metchnikoff to bioactives, Int. Dairy J., 18, 2008, 714-728.
[4] R.D.C.S. Ranadheera, S.K. Baines, M.C. Adams, Importance of food in probiotic efficacy, Food Research International, vol. 43, issue 1, 2010, p:1-7.
Irina Ringhilescu
Specialist în nutriție și dietetică
