Nutriția în sarcină are asupra fătului atât consecințe imediate, cât și efecte pe termen lung. Astfel, încă din 1989 când David Barker a demonstrat relația inversă dintre greutatea la naștere și mortalitatea cauzată de o afecțiune cardiacă ischemică, rolul programării prenatale ca determinant al afecțiunilor în viața de adult a devenit din ce în ce mai clar. Astăzi se știe că programarea fetală este un factor determinant pentru multe afecțiuni sistemice ale adultului, incluzând afecțiunile cardiace coronariene, hipertensiunea, insulinorezistența și osteoporoza.
De asemenea, există dovezi că greutatea mare la naștere poate avea efecte negative în viața de adult. S-a demonstrat că obezitatea mamei în primul trimestru de sarcină este asociată cu riscul de obezitate a viitorului copil.
O explicație ar putea fi faptul că fătul trebuie să se adapteze la cantitatea de nutrienți primiți prin intermediul placentei, fie că este vorba despre un deficit sau un exces, și că aceste modificări adaptative ar putea să determine schimbări permanente ale metabolismului și funcțiilor fiziologice. Aceste modificări ar putea fi cauza a numeroase afecțiuni în viața de adult.
Modificările metabolismului energetic matern sunt influențate de starea de nutriție înaintea concepției, stilul de viață, aportul caloric și de modificările greutății corporale.
Rata metabolismului bazal crește cu 15% în sarcină începând cu trimestrul al doilea, în paralel cu creșterea ponderală. Atunci când condițiile de mediu permit, scăderea activității fizice se observă de la începutul sarcinii și determină scăderea cheltuielii energetice.
La începutul sarcinii se observă o creștere a răspunsului insulinic la glucoză, care favorizează lipogeneza și stocarea grăsimilor la nivelul țesuturilor materne. În trimestrul al doilea și al treilea, producția hepatică de glucoză crește de la 16% la 30%.
În 2002, aportul dietetic de referință pentru femeile gravide în primul trimestru de sarcină era similar cu cel al femeilor neînsărcinate, acesta crescând cu 340-360 kcal zilnic, în al doilea trimestru, și cu încă 112 kcal zilnic, în trimestrul al treilea (IOM).
Recomandarea curentă este de a suplimenta aportul caloric în medie cu 300 kcal în trimestrele 2 și 3 de sarcină.
Necesarul energetic al femeilor denutrite diferă de cel al femeilor supraponderale și obeze, iar nivelul activității fizice se poate schimba în timpul sarcinii și este determinat de factori socio-economici și culturali.
PROTEINE
Aportul zilnic de proteine recomandat în sarcină de către OMS este de 0,91g/kg/zi, corespunzând unui procent de 10-15% din rația calorică.
Acest aport de proteine este necesar creșterii fătului, dezvoltării țesuturilor materne (uter, glandă mamară, placentă), creșterii volumului circulant, menținerii presiunii oncotice și formării lichidului amniotic.
Necesarul de proteine crește la 1,1 g/kgc/zi în trimestrele 2 și 3 de sarcină, când creșterea fetală este rapidă.
GLUCIDELE
Reprezintă 50% din aportul caloric zilnic al femeilor gravide, pentru a impiedică utilizarea proteinelor ca sursă de energie.
Necesarul minim de glucide pentru gravide este de 130grame/zi, dar se recomandă un aport de 175 grame/zi pentru a evita cetoza și pentru a se menține glicemia în limite normale.
Creșterea concentrației corpilor cetonici la gravide – indicator al malnutriției materne, al competiției maternofetale pentru nutrienți și se asociază cu un risc crescut de mortalitate perinatală.
Se recomandă 28 g fibre/zi.
LIPIDE
Aportul total de lipide, exprimat ca procent din aportul energetic, nu trebuie să difere față de perioada preconcepțională.
American Heart Association – aport de lipide de 30% din rația calorică zilnică. Nu există dovezi care să demonstreze necesitatea modificării recomandărilor privind compoziția în acizi grași a alimentației, în ceea ce privește aportul de acizi grași saturați, mononesaturați sau polinesaturați (PUFA), față de recomandările pentru populația generală.
Excepție fac recomandările pentru acizi grasi ω-3, cu lanț lung PUFA (LC-PUFA).
